- covalénţã
- s. f., pl. covalénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
covalénţã
Look at other dictionaries:
covalenţă — COVALÉNŢĂ, covalenţe, s.f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanţi. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
covalent — COVALÉNT, Ă, covalenţi, te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalenţă. – Din germ. kovalent. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 covalént adj. → valent Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
covalént — adj. m., pl. covalénţi; f. sg. covaléntã, pl. covalénte … Romanian orthography
triplu — TRÍPLU1, Ă, tripli, e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părţi. ♢ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei… … Dicționar Român
